Abia a inceput 2023 si ma gandesc cum a trecut 2022 atat de repede. Daca ma uit inapoi „din avion”… mi-a adus atat de multe si diverse, incat le pierd sirul si numarul, si am nevoie sa ma uit in agenda, ca sa le reconstitui.
Inseamna oare ca a fost un an in care am fost productiv? Hmmm… sa nu ne repezim!!
Am invatat, si „i-am invatat” pe participantii de la cursurile de productivitate si eficienta personala, ca sa fii productiv nu inseamna sa faci multe, ci sa faci ce este important si aduce valoare: „doing the right things, in the right way, at the right time!”. Daca ma uit inapoi, realizez cat e de important sa traiesti si sa aplici pe tine, autentic, ceea ce ii inveti pe altii; in acest fel, dai greutate si autenticitate rolului de trainer!
La un scurt bilant legat de temele cu care am intrat cel mai frecvent in sala de curs in 2022, apar, ca un numitor comun, eficienta si productivitatea personala (in aria de business). Au fost mai multe directii:
- Time management si cresterea capacitatii de a prioritiza corect;
- Gestionarea stresului si a emotiilor negative asociate;
- Eficienta actului managerial, prilej cu care am exersat mult procesele de delegare si feedback;
- Tot in aria manageriala, au fost cateva proiecte frumoase cu Centre de Dezvoltare, in care ne-am uitat la oamenii din echipe, impreuna cu managerii, prin lentilele lui Pareto: 80% din productivitatea unui om e data de folosirea acelor 20% dintre competente, care sunt critice, cu adevarat importante;
- Si a mai fost, nu in ultimul rand, despre cum iti depasesti barierele si limitarile prin a lucra la propria mentalitate, careia sa-i imprimi cat mai multe caracteristici de „growth mindset”, a lui Carol Dweck: sa nu te temi ca (mai) gresesti, sa accepti feedback-ul in care ti se arata ce ai gresit, sa ai mintea deschisa spre a invata si a te depasi, sa iesi din propriile clisee si capcane limitative.
Un demers tare greu, sa umbli la mentalitate, dar insotit adesea de „a-ha-uri”, atat de la mine, cat si de la participanti.
Ce am facut, ca sa traiesc si in viata mea, cat mai autentic, ceea ce ma straduiesc sa „ii invat” pe altii?
Nu o sa mentionez multele ture prin munti, in care invat mult de la mama natura, iar profesorii imi sunt varfurile, vaile, distantele, prietenii de langa mine, dar merita sa mentionez marea provocare pe care mi-am oferit-o: am urcat Island Peak (Imja Tse, pentru cunoscatori), din Himalaya si am ajuns la aproape 6200 m altitudine, unde a trebuit sa ma multumesc cu doar cca 46% din oxigenul „normal”. O calatorie plina de peripetii, in care am avut timp sa imi regandesc prioritati, sa intru mult mai in contact cu corpul meu, sa invat sa-mi gestionez teama (ce zic eu, frica, de-a dreptul, in orele in care luptam cu indarjire pentru a avea oxigen suficient); am avut iar ocazia sa imi amintesc ca e bine sa-mi accept modest conditia de invatacel si „mic” in raport cu maretia naturii si amploarea unor provocari. Un exercitiu greu, care a mai adaugat caramizi la increderea in propriile-mi forte, ingredient atat de util in depasirea situatiilor de stres si in construirea rezilientei personale.
Ultimul sfert de an a venit cu un efort imens in zona profesionala, care a adus un belsug de business platit zdravan: mult efort si uzura, dar resimtite diferit pentru ca vin din activitati care imi plac foarte mult si pentru ca se bazeaza mult pe valorile personale (imi place al naibii sa construiesc cu si pentru oameni, iar satisfactia de a-i vedea devenind chiar si putin mai buni este nepretuita). Am fost la limita de burnout, dar am vazut puterea imensa a re-framing-lui si a depasirii unor perspective limitative, negative, precum si resursa de senzatie pe care o reprezinta oamenii dragi si valorosi din jurul meu, cu care nu am ezitat sa vorbesc deschis!
A fost un an atat de plin, atat de bun, atat de… cu de toate! Si cateva lectii utile insotite de exemple vii, de introdus in cursurile pe care le facilitez:
- Sa fiu autentic si sa ii indrum pe altii in primul rand din ceea ce aplic si pe mine, ori de cate ori este posibil;
- Sa-mi tin mintea ancorata intr-un cadru in care se poate construi, in care atentia sa fie pe „cum sa fac mai bine” si nu pe „uite ce limite si ce obstacole am”;
- Sa raman in contact, echilibrat, si cu corpul meu, care e mult mai destept decat pare, si ofera, daca il ajuti, o baza atat de solida pentru minte si pentru spirit pline de vigoare!
- Sa nu uit sa-mi dau timp de reflectie asupra a ceea ce a fost, sa trag invataminte, sa le aplic. De mult mai multe ori decat ne putem inchipui, solutiile sunt in noi insine, daca suntem atenti!
Si, fiindca efortul bun arunca o energie pozitiva in lume, iar lumea ti-o intoarce printr-o rasplata, e un sfert de an in care am privilegiul sa invat mult si frumos de la un om minunat, o sursa de frumos si inspiratie, ce mi-a adus cu blandete in fata ochilor principalul obiectiv pe care l-am ratat (si) in anul ce tocmai trece: sa invat mai mult pentru mine, intr-un demers serios, nu prin ce fur din aer…, sa imi fac mai mult timp pentru mine, de reflectie, de crestere.
Invatarea sistematica si construirea de lucruri noi par sa se contureze ca obiective majore ale mele pentru 2023. Sunt foarte increzator, am un ghid de senzatie si prieteni deopotriva isteti si inspirationali, iar asta e o alta lectie de inclus in orice demers de crestere a eficientei personale: e auto-suficient si arogant sa nu te inspiri de la altii, devine o piatra de moara ce te poate trage sub apa; in schimb, e atat de proaspat si nou sa iti gasesti modele bune de comportament in oamenii din jurul tau!
– Florin Glinta