De cativa ani incoace sunt parte dintr-o traditie de familie in care ne straduim cu fortele noastre micute, atatea cate sunt, sa aducem un strop de bucurie in plus copiilor care cresc in medii mai putin „darnice”, cu ocazia fie a sarbatorilor de iarna, fie a celor pascale.
La mijlocul saptamanii trecute am adus Iepurasul la 21 de copii de la o scoala din Giulesti. Inmanarea cadourilor a fost un moment plin de observatii interesante care mi-au prilejuit o seama de reflectii despre cum se formeaza acele mecanisme si comportamente prin care sa ajungem sa traim un nivel inalt de well-being, adica acea stare in care ne simtim bine si functionam eficient, conform definitiei simple a dr. Felicia Huppert.
Inapoi la scoala din Giulesti: am vazut copii de la clasa pregatitoare pana la 12-14 ani, surprinsi in acele perioade din viata lor in care viitorii adulti pun bazele multor procese psihice si comportamente esentiale.
Ne-a impresionat pe toti dorinta nucleului de copii care erau prezenti mai des la activitatile grupei de a-i include printre clientii Iepurasului pe toti copiii din acea grupa, chiar daca ei nu puteau sa participe la intalnire. Au scris Iepurasului in locul lor, s-au bucurat de bucuria celorlalti, in lipsa. M-am gandit cat este de semnificativa comunitatea pentru a ne bucura de propriul well-being si pentru le crea si celorlalti bucurii; copii fiind, pare ca avem o inclinatie naturala de a actiona si de a ne simti bine impreuna cu grupul de apropiati; apoi, ca adulti, aceste inclinatii naturale pare ca se sting incet incet sub modelarea culturala a succesului (pai nu ma descurc eu prin fortele proprii, nu sunt eu puternic si independent?), si e mare pacat, pentru ca asta ne lipseste de probabil cea mai puternica resursa de gestionare a stresului – sprijinul celorlalti.
Am vazut o fetita care a cerut o pereche de manusi de fotbal; le-a primit, a incercat un pic sa le rupa eticheta, nu a reusit, apoi a inceput sa le traga suturi, sa le tarasca pe jos, cu o stare evidenta de frustrare ca nu se putea juca cu ele, pana a ajutat-o o educatoare. Oare ce tipare de exprimare a emotiilor o fi vazut pana atunci in vietisoara ei? Cum se vor manifesta ele mai tarziu, in lipsa unor mecanisme de reglare emotionala care sa vina si sa compenseze? Va sti sa se bucure cu adevarat de ceea ce are sau primeste?
Am vazut un baietel tare dragalas, cu o privire isteatza foc, foarte decis si aparent sigur pe el, desi i se putea ghici usor starea de emotivitate cand a venit sa aduca flori pentru Rox. A privit in ochi, a zambit dragut, s-a comportat impecabil pentru acel moment; ma gandeam ca omuletul pune bazele unei identitati de succes, si a unor mecanisme de conectare cu un scop, cu ceva mai sus decat propria lui persoana; ma astept sa il vad mai tarziu chiar in pozitii de reprezentant, de lidership, poate vorbindu-le oamenilor de misiunea si viziunea organizatiei 😊
Recunosc ca am complotat cu Iepurasul si am schimbat un pic un cadou: un baietel isi dorise in scrisoare un joc FIFA 2023, pentru play station; am privit in ochii Iepurasului, acesta a dat din coditza jmechereste si brusc a aparut in loc de joc un echipament de fotbal complet, de fotbal adevarat, afara, la miscare. Miscarea a aparut in metaanalize ca fiind unul dintre principalele mecanisme reglatorii de „ventilare” a stresului din organism; din pacate, civilizatia pare ca ne indeparteaza incet incet de acest „dar” si ne face mai sedentari, iar consecintele sunt dintre cele mai nefericite pentru corpurile noastre.
Am vazut doua fetite mai dolofane, care „cerusera”, in scrisorele, niste tricouri sau bluze L, le-au primit, si acum se uitau descumpanite, amuzate si nu prea, la hainele prea micute pentru a li se potrivi; dupa 2-3 minute de mirare si frustrare, au facut ceea ce probabil repetasera cel mai des in caz de emotii negative: si-au infipt dintii in batoanele de ciocolata, si uite asa, cercul vicios continua sa se invarta. Ma gandeam inciudat la cum naibii adultii de langa acei copii au putut sa „valideze” o marime L in scrisoarea catre iepuras… oare nu s-au priceput, oare nu si-au mai vazut demult copilul, oare nu le-a pasat, pur si simplu?… Mi-a revenit in minte ideea de baza din modelul de well-being pe care l-am folosit la Sfera Business pentru a crea noul curs pe care il lansam pe piata, si care zice ca fiecare dintre noi e parte dintr-un ecosistem social, ne influentam unii pe ceilalti, si suntem responsabili pentru starea de bine a celor de langa noi, prin a-i ajuta, prin a ne pasa mai mult, prin a le furniza experiente de invatare autentica si emotii pozitive, prin a-i expune mai putin la surse de frustrare si emotie negativa, de care altminteri e plin pamantul…
O poveste si multe mini-lectii sau episoade relevante, care compun ca un puzzle ecuatia well-being pentru fiecare dintre noi: o stare de bine si de functionare eficienta pentru care ecosistemul social in care traim este esential, iar daca nu este cel mai bun, ar fi bine sa il schimbam pur si simplu, cautand oamenii si grupurile care ne ajuta mai bine.
Da, sa actioneze, asta e ceea ce ne propunem sa le aratam celor care vor participa la cursurile Well-Being organizate de Sfera Business: o atitudine activa, prin care sa se deprinda sa isi construiasca propria stare de bine, capatand obiceiuri sanatoase in directiile care conteaza:
- generarea de emotii pozitive;
- gasirea de activitati care sa le placa, in care sa se implice cu atentie concentrata si o stare de sens, conectata la ceva mai sus de propria persoana;
- construirea de relatii interpersonale care sa ii sprijine, sa ii dezvolte si sa le dea resurse pentru depasirea obstacolelor;
- obtinerea de realizari de care sa fie mandri;
- ingrijirea propriei stari de sanatate, ca baza esentiala pentru o energie mai buna si pentru o stare emotionala pozitiva.
Ca adulti, suntem produse ale vietii noastre de pana acum, iar uneori nu prea stim cum sa actionam, alteori nu prea stim cum sa cerem ajutor de la ceilalti, de la organizatii, de la societate, astfel incat sa ajungem sa traim bine si sa functionam eficient. Ne propunem, la Sfera Business, sa aducem un strop de educatie in plus, si mult mai multa informatie de constientizare, care sa ne ajute sa construim un ecosistem semnificativ mai bun pentru well-beingul tuturor!