Florin Glinta
Continui să reiau idei și concluzii din excelenta prezentare a lui Dragos Iliescu in Aula Magna a Academiei Române, pe tema fenomenelor de stres si burnout in Romania.
După ce a prezentat ceea ce știința psihologică pare să utilizeze cel mai recent ca modele teoretice și practice de a explica stresul la job (poti vedea aici primul episod al acestei mini-serii), Dragos a venit cu date desprinse din mediul ocupațional din Romania, pentru a vedea cât de intense sunt percepțiile oamenilor ce lucrează în acest mediu.
Pare că cercetări recente, făcute de instituții sub patronajul UE, arată că România se află într-o zonă medie, mediu-inferioară, în ceea ce privește ratele de burnout, sau dezechilibrul perceput dintre cerințe și resurse; cu toate acestea, numeroase articole de presă prezintă o realitate mult mai nasoală, dar pare că nu aduc și dovezi bazate pe studii respectabile pentru aceste concluzii;
Durata medie a vieții active în România e de 31,3 ani, pe când in UE e de 36, cu un vârf de 42,5 ani in Olanda. Adică … nu putem zice că ne rupem de multă muncă.
Avem proceduri si personal care se ocupă de problema stresului la locul de muncă, într-o măsură doar ceva mai mică decât media UE.
Totuși zicem că muncim cam cele mai multe ore pe săptămână, doar grecii fiind ceva mai ”hămăliți” decât noi;
Pe baza de date consistente și robuste culese de echipa sa, Dragos arată că suntem pe o tendință crescătoare de burnout resimțit, în ultimii ani, in România. Câteva detalii:
- oamenii sub 35 de ani pare că resimt burnout mai mult decât angajații mai experimentați, iar cei din mediul urban mai mult decât cei din rural, aspecte care sunt oarecum contraintuitive dacă ne gândim la balanța cerințe – resurse;
- o ipoteză posibilă este că avem de-a face cu autopercepții în care lamentările pare că sunt mai frecvente la cei tineri, mai puțin dispuși să accepte medii ocupaționale cu cerințe ridicate, și aparent mai puțin înzestrați cu echipament solid care să ”ducă” presiunea pe termen mai lung;
Și totuși nu, nu e doar o zonă de percepții, nu e doar din cap: stresul ocupațional există, continuă să facă victime și costuri enorme, iar măsurile de intervenție nu doar că există, ci chiar trebuie să fie aplicate cu sârg și conștiinciozitate;
În acest context, presiunea este pusă pe organizații, pe principiul ”poluatorul plătește”: de aici oamenii capătă burnout, tot aici ar trebui să primească resurse pentru a se repara, atunci când se strică și pun o presiune crescută pe sistemul economic și cel de sănătate al unui stat!
Trainingul și alte metode de conștientizare, dar și intervențiile de creștere a rezilienței, pot să reprezinte modalități prin care organizațiile să își mai spele din păcatele unor medii de lucru dezechilibrante în balanța cerințe – resurse!
Până atunci însă, un pericol posibil de gestionat este utilizarea inteligentei artificiale sau a algoritmilor de machine learning pentru a ii descoperi din ”fașă” pe oamenii în prag de burnout. Deja exista unele practici de monitorizare a conversațiilor din intranet, în care acești algoritmi pot detecta cu acuratețe persoanele aflate în prag sau în curs de burnout. Evident, partea bună e să folosim identificarea precoce pentru măsuri de reechilibrare si prevenție, partea rea e că aceste informații ar putea fi folosite de organizații pentru a ”scăpa” de aceste persoane, care curând vor deveni niște costuri ineficient de ”suportat”, pentru că … se îmbolnăvesc și nu mai produc! Iată că și dimensiunea etică e ceva de luat în calcul cu mare seriozitate.
Soluția de a ne ”obișnui să trăim cu stresul”, sugerată oarecum de cineva din public, nu e o soluție sănătoasă: nu există niciun nivel individual de reziliență care să protejeze total si pe termen lung de stres. Acumularea stresului și insuficientele perioade de recuperare îl fac să se transforme în burnout și să se asocieze cu toată cohorta de simptome și efecte toxice pentru productivitate și pentru starea de bine a oamenilor.
Bucuros și eu să am o contribuție, împreună cu echipa Sfera Business, la a construi un mediu ocupațional mai generator de engagement și alte emoții pozitive.
Multumesc, Dragos Iliescu, pentru insights si ținuta profesional aleasă în care l-ai impachetat!